Oricum, fenomenul a devenit clar pentru mine: ca sa putem trai pe pamant, avem o viata dominata de carne si sange ( trup pamantesc ), iar ca sa ajungem sa traim cu Dumnezeu, avem nevoie de nasterea din Duhul lui Dumnezeu. Iata ce ne spune chiar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care a venit pe pamant tocmai ca sa ne invete cum sa ne pregatim pentru viata cu Dumnezeu:

-„ Iisus i-a raspuns ( lui Nicodim ): Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.

-Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este Duh” ( Ev. dupã Ioan, cap.3, v.5-6 )

Asadar, putem observa diferenta care apare intre oameni: cei care traiesc pentru aici si pentru acum, doar pentru viata pamanteasca, si cei care au acceptat „infierea” lui Dumnezeu, adica nasterea din Duhul lui Dumnezeu.

Duhul este puterea lui Dumnezeu, forta creatoare si datatoare de viata.

Chiar daca pare greu de inteles la prima vedere, lucrurile vor putea fi descifrate de catre noi toti, cei care admitem existenta lui Dumnezeu ca forta creatoare si conducatoare a Universului, faptul ca prin nasterea, moartea pe cruce si invierea Fiului Sau, El Insusi ne-a chemat sa fim partasi tainei Sale. Iar cine accepta sa porneasca pe drumul Dumnezeirii va vedea ca taina Lui va fi incet-incet descoperita, viata cu Dumnezeu devenind o certitudine.

Lucrarea lui Dumnezeu – Tatal s-a desfasurat pe pamant la inceput prin proroci ( cunoscuti din Vechiul Testament ), apoi prin Fiul Sau, Iisus Hristos-intemeietorul crestinismului. Cand S-a urcat la Tatal, Fiul le-a spus ucenicilor de atunci, si, evident, tuturor celor care de-a lungul generatiilor au hotarat sa Il urmeze:

-„Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.-si eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac;

- si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-l vede si nu-l cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi.” ( Ev. dupa Ioan, cap. 14, v.15-17 )

Nu doresc sa analizez versetele. Observam insa ca Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos vorbeste aici despre cele doua tabere ale oamenilor de pe pamant: cei care Il cunosc pe Dumnezeu, si deci au acceptat infierea prin Duhul, si ceilalti adica „lumea” care nu poate sa inteleaga lucrarea Duhului Sfant, deoarece nu au acceptat credinta in Dumnezeu si Fiul Sau, nu au acceptat sa se puna sub ocrotirea si conducerea Lui.

Trebuie sa stim ca Duhul lucreaza in noi pe masura in care noi insisi renuntam la lucrurile specifice lumii, placerilor acesteia, oricare ar fi ele. De ce? Absolut normal: pentru ca Duhul este din Dumnezeu, iar El nu poate fi amestecat cu nimic din ce este firesc. Apostolul Pavel ne spune:

-„Umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti pofetele firii pamantesti.

-caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamantesti; sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce doriti.” ( Ep. lui Pavel catre galateni, cap.5, v.16-17 )

Imi aduc aminte cat de greu am inteles aceste lucruri. Si in consecinta, cat timp mi-a trebuit sa le aplic in propria mea viata. Cand eu am hotarat ca, spre a-mi salva viata, nu mai am alta sansa neexperimentata decat sa ma intorc la Dumnezeu, inca fumam, imi placea sa beau in baruri si restaurante, sa petrec zilele si noptile cu prietenii, de fapt sa fac orice, crezand ca voi uita de toate necazurile.

Dupa cateva luni de participare la serviciul religios al gruparii pe care o frecventau parintii mei, si care abia mai tarziu am aflat ca era o adunare a Oastei Domnului, a inceput sa imi fie rusine de viciile care pusesera stapanire pe mine. Mentionez ca intre timp, deja am hotarat ca imi voi schimba viata, ca voi renunta la toate obiceiurile si placerile de pana acum, si ca doresc sa ma schimb, sa duc o viata noua, dupa normele lui Dumnezeu, inscrise in Evanghelia lui Iisus Hristos ( Noul Testament )

Fara sa inteleg foarte bine atunci, am inceput sa simt lucruri noi. Fie ca eram cu prietenii, fie ca eram singura, nu mai eram de fapt in voia mea. Simteam ca Cineva este cu mine, ca daca gresesc ori dau inapoi de la hotararile mele, Acel Cineva ma privea. Nu mi se spunea de fapt nimic de catre nimeni. Si totusi, interiorul meu stia ca Cel caruia I-am promis sa Il urmez era de atunci cu mine; ca viata mea Ii apartinea, si deci El imi purta de grija. Fata de o astfel de grija, responsabilitatea vietii mele era de acum alta.

Asa a inceput curatenia mea, asa incepe curatenia oricarei persoane care se lasa in mana lui Dumnezeu, care accepta lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

Pe masura ce a trecut timpul, am inceput sa imi vad toate mizeriile trecutului, toate uraciunile ( fapte, vorbe, ganduri, etc…), si pe masura ce ma apropiam mai mult de Domnul, vedeam aceste lucruri ca la un microscop performant.

Imi place si astazi, desi a trecut atata timp, sa stau sub lupa Duhului Sfant, in fiecare seara, sa incerc sa imi vad greselile de peste zi, tot ceea ce am facut ( de fapt, ce am pacatuit cu voia sau fara voia mea ) Si El, Duhul Sfant mi le arata intotdeauna, ajutandu-ma in acelasi timp sa renunt la ele.

Poate ca nu este usor pentru noi, poate ca nu este nici comod. Dar, vazandu-te asa cum te vede Dumnezeu, reusesti sa iti refaci legatura cu El. Prin rugaciune, smerenie, recunoastere a pacatului ( a greselii ), vom putea sa ne pastram intotdeauna curati in fata Lui, vom putea sa Il asteptam in liniste si siguranta pe Iisus sa revina pe spre a ne rapi cu El pentru a trai pe noul pamant, in Imparatia vesnica a lui Dumnezeu.